cărți

Am citit „Vara în care mama a avut ochii verzi”, de Tatiana Țîbuleac și mi s-a făcut dor de mama

Pentru mama

Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac este cea mai tulburătoare carte pe care am citit-o în ulitma perioadă. Un micro-roman scris frust, un roman-confesiune, unde personajele evoluează din punct de vedere emoțional, care are puterea să te rupă de realitatea cotidiană și să te transporte undeva în Franța, în timpul verii, când mama obișnuia să aibă ochii verzi.

Foto: Eva Elena

Tatiana și mama cu ochii verzi

cea mai bună stare pentru a face literatură este inconștiența

Tatiana Țîbuleac s-a născut în Chișinău în data de 15 octombrie 1978. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM. A devenit cunoscută publicului larg în 1995, când a inițiat rubrica „Povești adevărate” în cotidianul Flux. Din 1999, face parte din echipa PRO TV Chișinău în calitate de reporteră, editoare și prezentatoare de știri. A debutat în 2014 la Editura „Urma Ta” cu Fabule moderne.

Acțiunea din Vara în care mama a avut ochii verzi este centrată pe o familie de polonezi dezbinată, stabilită în Londra. Aleksy, personajul narator, adolescentul cu tulburări psihice, care și-a pierdut timpuriu sora mai mică, Mika, își urăște părinții, deoarece mama, în urma pierderii fiicei sale, nu i-a mai oferit atenție și afecțiune, iar tatăl a părăsit întreaga familie pentru o gagică cu cercel în limbă. Singurul personaj care mai păstrează, cât de cât, echilibrul familiei este bunica bigotă și oarbă.

La începutul unei veri, mama îi propune lui Aleksy să meargă cu ea în Franța, ca să petreacă împreună trei luni de zile. Pentru a-l convinge, femeia îi declară în scris că-i va cumpăra o mașină. Adolescentul acceptă. Pe parcurs, ura tânărului se diminuează. Într-o zi, maică-sa îi spune că este grav bolnavă de cancer.

Mama în toate stările de agregare

Îmi place să spun că mama, inclusiv cea din roman, este ca apa. Mama este în stare solidă, are volum și forme fixe.

Aleksy își urăște mama. O consideră urâtă și proastă. Îi este rușine să umble cu ea pe stradă. Nu îi suportă coada de sirenă, pielea prea albă, incultura. Pentru el, maică-sa este cea mai inutilă mamă din câte au existat.

În acea dimineață, în care o uram mai mult ca oricând, mama împlinise treizeci și nouă de ani. Era mică și grasă, proastă și urâtă. Era cea mai inutilă mamă din câte au existat vreodată. O priveam de la geam cum stă la poarta școlii ca o cerșetoare. Aș fi ucis-o cu jumătate de gând.

Adolescentul este de părere că ochii mamei lui erau o greșeală.

Un singur lucru nu se lega în toată povestea aceasta – ochii. Mama avea niște ochi verzi atât de frumoși, încât părea o greșeală să îi irosești pe o față dospită ca a ei.

Mama este în stare lichidă, are volum fix, dar se adaptează la forma vasului în care este ținută.

Femeia care i-a dat viață lui Aleksy a iubit, la un moment dat, un polonez care i-a cumpărat cea mai strălucitoare stea din Ursa Mică și care a murit într-un accident de muncă. Atunci ea avea alte planuri, alte idealuri. După ce l-a cunoscut pe tatăl copiilor ei, care i-a făcut cadou un guler de nurcă, a început să lucreze la magazinul familiei, s-a conformat situației și familiei.

Să înveți și tu să iubești o femeie, Aleksy, să nu fii ca taică-to – uscat și bălos și rău -, să fii un bărbat bun, auzi? Să iubești și să cumperi stele, nu gulere de nurcă.

Mama este în stare gazoasă, materia ocupă întregul volum disponibil, luând forma corespunzătoare.

După mărturisirea mamei lui legată de boala pe care o are, Aleksy a început să își petreacă majoritatea timpului cu ea. Îi face de mâncare, o spală, o ascultă. Prin jocurile și acțiunile ei, reușește, într-un final, să ocupe un spațiu considerabil în sufletul și mintea copilului, să ia, așa cum spune și definiția, forma corespunzătoare.

Aleksy are mustrări de conștiință pentru că pierde prea mult timp prin sat, în loc să stea mai mult cu maică-sa.

Din dorința de a o păstra mai mult lângă el, puștiul își imaginează că-i creaște burta și că naște o mamă fără cancer.

îmi crește burta nasc o mamă fără cancer curată pe dinăuntră ca o vază smălțuită

Mama este în stare de plasmă, materia nu are nici formă, nici volum propriu, și este ionizată, răspunde la forțe electromagnetice și emite radiații electromagnetice.

După ce maică-sa a murit, adolescentul a început să vadă ochii ei verzi plutind prin casă.

De câteva ori i-am surprins ochii roind prin cameră – verzi și iscoditori – uitându-se pe geam sau răsfoind vreo carte, apoi aterizând lângă mine, pe pernă, ca să mă privească îndeaproape. O singură dată ochii mamei s-au oprit în dreptul tabloului. L-au privit lung și pătrunzător, sclipind pentru o secundă mai aprins ca de obicei, apoi au plutit mai departe, fără să-mi fie clar dacă le-a plăcut sau nu. Mamă…, le-am spus încetișor ca să nu-i sperii, ești tu, tu – submarinul cu ochi de smarald.

Și aici, ca și în Povestea asta este despre Sarah (puteți citi recenzia aici), personajul narator creează portretul unei femei importante din viața lui/ei.

În Vara în care mama a avut ochii verzi, personajul feminin principal s-a transformat dintr-o mamă obișnuită și disprețuită, într-o himeră. Boala a înfrumusețat-o fizic și emoțional.

Când observă schimbările fizice prin care trece mama lui și atenția, grija și afecțiunea pe care a început să i-o ofere, Aleksy se întreabă de ce nu a început să moară mai devreme.

Mama slăbise și arăta ca o limbă de clopot în rochiile devenite largi. Într-o dimineață a apărut la micul dejun tunsă (…). Părul surt o prindea bine, i-am spus. Va muri frumoasă, i-am spus.

Îmi place construcția cărții, stilul direct și realist, dar în același timp poetic. Titlul, care de fiecare dată când îl pronunț îmi lasă un gust de strugure verde, crud. Cel mai mult, însă, îmi place ușurința cu care m-a făcut să-mi fie un dor acut de mama, așa cum îmi era atunci când eram copil.

Îmi amintesc de mama în fiecare zi, așa cum i-am promis pe malul Oceanului. Încerc să nu mint.

Ochii mamei erau o greșeală

Ochii mamei erau resturile unei femei frumoase

Ochii mamei plângeau înăuntru

Ochii mamei erau dorința unei oarbe împlinită la soare

Ochii mamei erau lanuri de tulpini frânte

Ochii mamei erau poveștile mele nespuse

Ochii mamei erau geamurile unui submarin de smarald

Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci

Ochii mamei erau cicatrice pe fața verii

Ochii mamei erau muguri în așteptare

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-l dai mai departe:
  • 133
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

S-ar putea să-ți placă și...