Joan Didion: un adevărat și tulburător ghid prin doliu

Mă gândesc la Joan Didion ca la o soră pierdută și regăsită de o săptămână, atât de tare m-am atașat de ea lecturându-i lucrările. Am citit Anul gândirii magice și Nopți albastre în mai puțin de o săptămână și încă am cărțile pe birou. Le tot răsfoiesc, găsesc pasaje pe care le recitesc, caut poze …

„Frumoasele adormite”, de Yasunari Kawabata – „Puritatea fetei reprezenta mai degrabă neputința bătrânilor”

Eguchi, un bărbat de 67 de ani, descoperă plăcerea frumoaselor adormite, care sunt rezervate doar bătrânilor împăcați cu propria soartă. Casa pe care o frecventează are reguli stricte, din acest considerent sunt primiți doar clienți de încredere care nu abuzează de tinere. Timp de cinci nopți, protagonistul vizitează casa tinerelor adormite, unde pendulează între trecut și prezent, între curiozitate și transgresiune, între exaltare și angoasă. Trupurile mlădioase ale femeilor sunt asemeni madlenei din În căutarea timpului pierdut, un portal care-l transportă pe Eguchi în trecut. De fiecare dată când se apropie de tânăra care-i este oferită, protagonisul retrăiește o veche iubire sau o scenă pasională din tinerețe.