Cărți

Mihail Bulgakov către Stalin: „În spațiul necuprins al literelor rusești din U.R.S.S. sînt unicul lup singuratic.”

Către I.V. Stalin

Secretarul general al CC PCU(b)

Iosif Vissarionovici Stalin

Mult stimate
Iosif Vissarionovici!

„Cu trecerea timpului, dorința mea de a fi scriitor contemporan a devenit tot mai intensă. Dar în același timp am văzut că, redînd realitatea contemporană, nu te poți afla în acea dispoziție superioară și calmă, necesară unei munci solide și de calitate.

Prezentul este prea viu, prea fremătător, irită puțin prea tare; condeiul scriitorului trece pe neobservate în satiră.

…întotdeauna mi s-a părut că în viața mea mă așteaptă o mare jertfă de sine și tocmai pentru a-mi sluji patria trebuie să mă instruiesc undeva departe de ea.

…am știut că plec nu doar ca să mă delectez cu meleaguri străine, ci mai degrabă, ca să pătimesc, ca și cum aș presimți că voi afla prețul Rusiei numai în afara ei și că voi ajunge s-o iubesc aflîndu-mă departe de ea”. (N. Gogol)

Vă rog din suflet să interveniți pentru mine pe lîngă Guvernul U.R.S.S. în vederea plecării peste graniță în concediu, pe perioada 1 iulie – 1 octombrie 1931.

Vă informez că, după un an și jumătate de tăcere, în mine s-au aprins cu o forță de nestăvilit noi proiecte creatoare, că proiectele astea sînt puternice și de mare amploare, și eu rog Guvernul să-mi dea posibilitatea să le împlinesc.

De la sfîrșitul lui 1930 am o formă gravă de neurastenie cu accese de panică și suferințe cardiace, și în momentul de față sînt un om terminat.

Am proiecte, însă îmi lipsește forța fizică și n-am condițiile necesare pentru a le duce la bun sfîrșit.

Pricina bolii mele îmi este foarte clară:

În spațiul necuprins al literelor rusești din U.R.S.S. sînt unicul lup singuratic. Am fost sfătuit să-mi vopsesc blana. Stupid sfat. Vopsit sau tuns, lupul nu poate aduce a pudel.

De fapt, am și fost tratat ca un lup. Și ani de-a rîndul m-au gonit, după toate regulile hăituilelii literare, într-un spațiu îngrădit.

Nu urăsc pe nimeni, dar sînt foarte ostenit, iar la sîrșitul anului 1929 am căzut la pat. Căci pînă și o fiară poate obosi.

Fiara a declarat că nu mai e nici lup, nici om de litere. Că renunță la profesia lui. Că va amuți. Acest lucru, la drept vorbind, e lipsă de voință.

Nu există scriitor care să amuțească. Dacă a amuțit, înseamnă că n-a fost un scriitor adevărat. Iar dacă un scriitor adevărat a tăcut, el va pieri.

Cauza bolii mele se află în prigoana de-a lungul multor ani, apoi în tăcerea ce i-a urmat.

În ultimul an am realizat următoarele:

în pofida greutăților foarte mari, am dramatizat poemul lui N. Gogol, Suflete moarte,

am lucrat ca regizor al MHAT-ului la repetițiile acestei piese,

la aceleași repetiții, am lucrat ca actor, înlocuindu-i pe cei bolnavi,

în MHAT am fost numit regizor al tuturor campaniilor și festivităților revoluționare din acest an,

am lucrat la TRAM din Moscova, alternînd munca din timpul zilei de la MHAT cu cea de seară de la TRAM,

am plecat de la TRAM la 15.III.1931, cînd am simțit că mintea nu-mi mai funcționează cum trebuie și nu mai pot fi de folos acestui teatru,

am început să pun în scenă o piesă la Sanprosvet (muncă pe care o voi încheia în iulie).

Iar pe timpul nopții am început să scriu.

Însă am clacat.

Sînt vlăguit de puteri.

În prezent, realitatea mi se pare monotonă, am gînduri negre și sînt plin de otrava tristeții și a ironiei cotidiene.

În anii cînd lucram ca scriitor, toți cetățenii, membri și nemembri de partid, au încercat și au izbutit să-mi insufle ideea că din clipa în care am scris și am publicat primul rînd pînă la sfârșitul vieții n-am să văd niciodată vreo țară străină.

Dacă așa stau lucrurile, orizontul îmi e închis, îmi este refuzată cea mai cea mai înaltă școală scriitoricească, sînt lipsit de posibilitatea de a-mi rezolva problemele uriașe care mă frămîntă. Îmi este inoculată psihologia întemnițatului.

Cum să-mi mai cînt țara – U.R.S.S.?

Înainte de a vă scrie am chibzuit îndelung. Am nevoie să văd lumea și, văzînd-o, să mă întorc. Aici e cheia.

Vă declar, Iosif Vissarionovici, că sînt prevenit cu toată seriozitatea de către marii oameni de cultură care au ieșit peste graniță că e imposibil să rămîn acolo.

M-au prevenit că, dacă Guvernul îmi va deschide ușa, trebuie să fiu extrem de precaut ca nu cumva, fără să vreau, să trîntesc ușa în urma mea și astfel să-mi închid calea înapoi, ca asupra mea să nu cadă o mare nenorocire mai mare decît interzicerea pieselor.

Sînt sensibil la asemenea avertismente, cel mai convingător venind din partea soției mele care a fost în străinătate. Cînd am cerut să fiu expulzat, ea m-a anunțat că nu dorește să rămînă peste graniță și că acolo mă voi stinge de dorul casei în mai puțin de un an.

(Eu personal n-am fost niciodată în străinătate. Informația contrară din Marea Enciclopedie Sovietică este falsă.)

„Teatrul sovietic nu are nevoie de un astfel de Bulgakov”, a scris pe un ton moralizator un critic atunci cînd scrierile mele au fost interzise.

Nu știu dacă teatrul sovietic are nevoie de mine, însă eu am nevoie de el ca de aer.

Rog Guvernul U.R.S.S. să mă lase să plec pînă la toamnă și să-i permită soției mele, Liubov Evghenievna Bulgakova, să mă însoțească. Rog să plec cu soția, întrucît sînt grav bolnav și am nevoie să fiu însoțit de un om apropiat. Sufăr de accese de panică cînd sînt singur.

Dacă e nevoie de explicații suplimentare, le voi da persoanei în fața căreia voi fi chemat.

Însă, încheind scrisoarea, vreau să vă spun, Iosif Vissarionovici, că visul meu de scriitor este să fiu chemat personal la dumneavoastră.

Credeți-mă, nu pentru că aș vedea în asta oportunitatea cea mai avantajoasă, ci pentru că discuția dumneavoastră cu mine la telefon, din aprilie 1930, a lăsat în amintirea mea o urmă de neșters.

Atunci ați spus: Poate, într-adevăr, aveți nevoie de o călătorie în străinătate…

Nu sînt răsfățat cu convorbiri de acest gen. Impresionat de această frază, am lucrat cu tot sufletul ca regizor în teatrele din U.R.S.S.

30 mai 1931

*Scrisoare preluată din Corespondență – Jurnale, Mihail Bulgakov.

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-l dai mai departe:
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

S-ar putea să-ți placă și...