Cărți

George Vasilievici (1978 – 2010) – unul dintre cei mai marcanți scriitori ai anilor 2000

După zece ani de la dispariția lui George Vasilievici (1978 – 2010), am demarat la Editura Hyperliteratura o campanie de crowdfunding și precomenzi pentru a readuce la viață opera lui. Antologia George Vasilievici va cuprinde cele cinci volume de poezie, coordonate de scriitorul Claudiu Komartin, și cele două romane, editate de Andrei Ruse.

Primele ediții din Yoyo și Viseptol

Cine a fost George Vasilievici?

George Vasilievici a fost un poet și prozator, redactor la revista Tomis, membru al grupului de la Constanța, crescut sub aripa protectoare a lui Marin Mincu, care nu a încercat să facă niciodată literatură. A publicat cinci volume de poezie și două romane, Yoyo (2008) și Viseptol (publicat post-mortem).

George a renunțat la orice rețetă și tehnică de a scrie un roman, a anihilat cuvântul „trebuie”. Era de părere că un scriitor nu trebuie să facă literatură, ci să o scrie simplu și necenzurat. El nu a vrut niciodată să fie apreciat de critica literară, probabil din acest motiv apare în numeroase materiale online ca George Vasilievici, scriitorul „blamat” sau „controversat”. Era autentic, el era un personaj în adevăratul sens al cuvântului.

Andrei Ruse, scriitorul și directorul Editurii Hyperliteratura, mi-a spus că de la George a învățat să nu își impună bariere, iar dacă vrea să fie scriitor, trebuie să se dedice întru totul.

George Vasilievici (1978 – 2010)

Yoyo și Viseptol

Prima dată am citit Viseptol, undeva în aprilie anul trecut, iar o lună mai târziu am descoperit și Yoyo. Îmi este foarte greu să redau senzațiile și sentimentele pe care le-am avut citindu-i textele. O demență, un amalgam de trăiri și scene care îți întorc stomacul pe dos, o explozie de fantezie, culori și mirosuri, o sensibilitate și sinceritate care te obligă să renunți la toate măștile pe care ți le impui – asta găsești în Yoyo și Viseptol.

Nu am citit poezia lui Vasilevici (deocamdată), însă am fost fascinată de romanele lui.

În Viseptol scene psihedelice, precum cea unde câinele personajului principal, după consumul de stupefiante, se mărește până ocupă tot spațiul din casă și-l sufocă; sau cea în care, după o gură de aurolac personajul îl vede pe papă, care își împușcă propriul armăsar alb; sau când protagonistul își vinde iubita unor proxeneți (oricum avea în plan să fugă de lângă el și să devină actriță porno) în schimbul unor pastile, care îți dau aripi și poți să zbori, te fac să pierzi orice contact cu realitatea și să trăiești la intesitate maximă în fantezia lui George.

Fiecare capitol din Yoyo se numește Azi. Personajul principal este un narcoman, care trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Când am răsfoit cartea și am văzut acest cuvânt repetat obsesiv, m-au trecut fiorii. Am avut senzația că am intrat în genul ăla de film, unde trăiești la infinit acea zi care te-a schimbat definitv și irevocabil.

Două fragmente din Yoyo, care m-au răscolit și care m-au făcut să fiu conștientă de niște trăiri și sentimente tulburătoare:

Și ce dacă o suni când inima ta s-a prăjit. Nu toate femeile le preferă în sânge.

În dimineața asta, totul este de nesuportat, cu toate că istoria își reia cursul. Dacă vrei să mai iubești vreodată, dacă vrei să mai ai vreun gând frumos, dacă vrei să mai râzi pe bune și pe gratis, dacă vrei să…, dacă mai vrei orice, trebuie să pleci imediat din locul ăsta de căcat. Din Bucureștiul ăsta trist. Din orașul ăsta putrezit. Pleacă. Fugi. Du-te să dormi. Alfel riști să îți pierzi mințile. Alfel inima ți se va face praf și tu o să fi convins că nu există fericire mai mare decât să o tragi pe nas. Salvează-te cât se mai poate. Dă-ți demisia socială. Ia primul tren și pleacă acasă. Visează și tu frumos.

După ce am citit Yoyo, am plecat pentru câteva săptămâni din București. Am simțit nevoia să iau o pauză de la orașul ăsta agitat, pentru a analiza în detaliu ce îmi doresc să fac în viitor, ce vreau de la mine și de la viață, dacă merită să-mi iau doar sufletul în bagaj și să merg ca un pelerin la persoana pe care o iubesc, dacă mă amăgesc cu vise din praf care pot fi trase pe nas sau tot ce trăiesc este autentic.

Texte inedite

Recent, digitalizând niște proze scurte de-ale lui George, am descoperit Clorhideea. În povestea asta, personajul principal păcălește moartea.

Miki Vieru, poet și bun prieten de-a lui Vasilievici, mi-a spus că acest text a fost scris în timp ce mai mulți prieteni de-a lui G.V. mureau într-un accident de mașină. George trebuia să fie cu ei în acel moment, dar din diverse motive, a ales să rămână acasă. După acest incident, scriitorul a rămas cu impresia că el trebuia să moară atunci, împreună cu prietenii lui.

Implică-te și tu!

Susține și tu acest proiect și ajută-ne să readucem publicului unul dintre cei mai marcanți scriitori ai anilor 2000, George Vasilievici, precomandând antologia sa, un box ce va cuprinde două volume: poezia și proza.

Susține cartea alegând una dintre recompensele pe care ți le-am pregătit, iar împreună vom strânge fondurile necesare publicării, dar și promovării cărții. Precomanda minimă, adică a unui box din antologie, este de 65 de lei. Plata poate fi făcută direct cu cardul, în doar câteva minute, sau prin transfer bancar, urmând pașii platformei Sprijina.ro

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-l dai mai departe:
  • 269
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

S-ar putea să-ți placă și...