Cărți

Am citit „Henry și June” și am realizat de ce femeile o vor urî pe Anais Nin

Pe Henry Miller l-am citit prima dată acum doi ani, când eram studentă la Cluj. Am început cu Tropicul Capricornului. Țin minte că aprilie abia începuse și m-am dus la mall să-mi cumpăr o geantă nouă. Aveam doar șaizeci de lei de cheltuit. Am intrat în H&M, Pepco, Zara și absolut nicio poșetă nu mi-a atras atenția. Plimbându-mă prin mall, mi-a ieșit în cale Cărturești. Sau poate că știam deja drumul și, inconștient, m-am dus direct către librărie. Mi-am ales în acea zi trei titluri: Tropicul Capricornului, Beautiful You, a lui Palahniuk și încă o carte pe care nu mi-o pot aminti acum.

La scurt timp am răcit foarte tare, așa că o săptămână nu am ieșit din camera de cămin. Sesiunea era departe, săptămâna aceea era fără seminarii, așa că mi-am putut permite să îmi iau liber de la cursuri și să-l citesc pe Miller. Dacă mă întrebați acum despre ce era vorba în carte, vă spun sincer că îmi amintesc extrem de greu, dar știu că am fost fascinată de stilul și profunzimea prozei lui H. Miller. Am citit ca o nebună și după ce am terminat cartea, am căutat mai multe informații despre autor, despre viața lui, despre relațiile amoroase pe care le-a avut și, spre rușinea mea, abia atunci am aflat de Anais Nin.

Am descoperit jurnalul necenzurat al autoarei, Incest, Henry și June. Nu le-am găsit atunci. Am căutat online, în fiecare librărie din oraș, peste tot doar stoc epuizat. Pe Anais am citit-o abia anul trecut pentru prima dată. Și nu jurnalul, ci proza ei scurtă The Veiled Woman. Acum câteva luni, Editura Humanitas a reeditat Henry și June și mi-au trimis și mie un exemplar. L-am citit pe nerăsuflate, în doar câteva seri.

Pe scurt, acest fragment din jurnal surprinde perioada în care Anais îi cunoaște pe Miller și pe June, iubita lui extrem de frumoasă. La început, scriitoarea, care atunci era căsătorită cu Hugo, un bărbat obișnuit și iubitor, spunea că nu poate să-și înșele vreodată soțul. Îl iubea prea mult, iar pe lângă asta, îl considera pe Henry un bărbat penibil, demn de milă. Ulterior, Nin începe să aibă o pasiune pentru June. Are chiar fantasme senzuale cu ea și nu înțelege cum Miller se poate comporta atât de indiferent cu o asemenea femeie.

Odată cu trecerea timpului, Nin începe să petreacă mai mult timp cu Miller. Își citesc prozele, le dezbat, se ajută reciproc, până când se lasă amândoi duși de val și încep o aventură. Anais se ascunde de Hugo și continuă să afirme că tot el rămâne adevărata ei dragoste, iar Miller e doar o escapadă, la fel ca ceilalți bărbați care au început să-i apară în viață, spre exemplu psihoterapeutul ei. La urma urmei e o scriitoare și trebuie să experimenteze, spune Nin la un moment dat în jurnal.

June pleacă din oraș pentru o perioadă, iar Henry și Anais încep să petreacă tot timpul împreună. Trebuie să menționez că am observat chiar o schimbare în felul ei de a scrie de când l-a cunoscut pe Miller. Mi s-a părut că împrumută în proza ei tehnica scriitorului. Nin se îndrăgostește complet de Henry, iar el admite de câteva ori că o iubește. Anais nu se ferește să-l compare pe noul ei amant cu Hugo: Prima dată când Henry a făcut dragoste cu mine, mi-am dat seama de un lucru cumplit – că Hugo era prea mare pentru mine, astfel că plăcerea mea nu a fost pură, ci întotdeauna oarecum dureroasă. (…) Cu Henry sunt mulțumită. Ajungem la orgasm, vorbim, mâncăm și înainte să plec mă inundă din nou.

Autoarea jurnalului începe să simtă repulsie față de soțul ei. Prezența lui o irită, iar sexual nici nu vrea ca el să se apropie. Deși povestea este previzibilă, ce m-a fascinat a fost viața lipsită de pudoare în care trăia Nin. Felul în care se juca cu creierul bărbaților naivi crezând că nu-i rănește și că ceea ce face e în regulă. M-am gândit dacă aș putea trăi ca Anais și răspunsul e categoric negativ. Nu știu dacă este o autolimitare. Mă apropii mai mult de personalitatea și nebunia Virginiei Woolf. Nu aș putea să mă regăsesc vreodată în stilul de viață a lui Nin sau a Simonei de Beauvoir. Cu toate acestea, nu o pot judeca pe Anais de nicio culoare, mai ales după ce a transpus toate aceste aventuri senzuale într-o literatură atât de bună.

Anais Nin despre Henry Miller: Duritatea lui e numai exterioară. Dar, ca toți oamenii slabi, poate comite cele mai nesăbuite acte în anumite momente, îndemnat de propria slăbiciune, care îl face laș. Părăsește o femeie în modul cel mai crud pentru că nu poate înfrunta ruperea legăturii. Și senzualitatea lui duce la acțiuni de cea mai joasă speță. Numai înțelegându-i violența instinctelor ajungi să crezi că poate fi cineva atât de necruțător. Viața lui galopează mai departe într-un ritm nebunesc, încât, cum spunea el despre June, numai îngerii sau demonii pot ține pasul cu el.

Cumpărați cartea de aici.

Dacă ți-a plăcut recomandarea, cumpără-mi o cafea de aici!

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-l dai mai departe:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

S-ar putea să-ți placă și...